Stenoza de canal rahidian lombar este o  afecțiune provocată de îngustarea canalului vertebral prin compresiunea structurilor nervoase – rădăcini nervoase, măduva – dar și a vaselor de sânge adiacente, cu ingustarea diametrului antero-posterior si respectiv transversal al canalului vertebral lombar -diametrul  antero-posterior sub 10 mm si cel transversal  sub 14 mm.

Apare predominant la barbati B:F= 4:1, la varste cuprinse intre 50-60 de ani si prezinta multiple cauze: locale prin  mecanism traumatic- deformare a canalului rahidian cu ingustarea acestuia: spondilolisteza, TVM; mecanism inflamator -SA, guta, pseudoguta, Boala Paget, spondilodiscita, amiloidoze, PAR: cresterea in volum a articulatiilor interapofizare posterioare;  mecanism degenerativ-  artroza hipetrofie a articulatiilor interapofizare posterioare care ingusteaza canalul rahidian; deformarea inelului fibros vertebral, osteofitoze mari de corp vertebral posterior. Alte cauze abarticulare: hipertrofia ligamentelor  galbene, hernii de disc cu material herniat voluminos şi dur orientat posteromedian, dar si boli genetice precum  Down, Ehlers-Danlos, Displasia Fib, neoplazii si abcese iatrogene, sechele postoperatorii sau  hipervitaminoze.

Stenoza de canal rahidian lombar prezinta o stadializare clinico-functionala astfel:

• Stadiul I, forma algica : Pacientul acuza dureri lombare, sau lombo-sacrofesiere aparute in timpul mersului sau ortostatismului (cand datorita hiperlordozei fiziologice prin miscarea de anteflexie diametrul antero-posterior scade cu 2 -3 mm ) calmarea durerilor apare prin delordozare, pozitia cocos de pusca.
• Stadiul II, forma algo-parestezica: pe masura accentuarii stenozei apar fenomene algo-parestezice nesistematizate care survin zilnic sau pot fi provocate de ortostatism si/sau mers, prelungite Patognomonic: claudicatia neurogena : parestezii si dureri la nivelul MI cu iradiere alternanta, nesistematizata, care dispare cand pacientul delordozeaza coloana, aparute la interval de mers variabil. Durerea si paresteziile se opresc cand pacientul se opreste din mers! Bolnavii se simt mai bine cand merg cocosati.
• Stadiul III, forma algo-paretica/plegica: Deficit motor de tip paretic sau incoordonare, mers nesigur “ ca pe sticla”, pacientii au senzatie de slabiciune musculara Unii pacienti merg cu baza larga de sustinere (mecanism: afectarea proprioceptiei radiculopatii multi-level)

Diagnosticul se stabileste printr-o evaluare clinico-paraclinica si functionala atenta realizata de catre medic alaturi de investigatiile imagistice :Radiografia  ofera date despre elemente de tip degenerativ: uncartroze, artroze interapofizare, discartroze, deformări ale foramenului, uneori diminuarea diametrelor canalului spinal poate fi foarte evidentă; Tomografia computerizată prezintă detalii referitoare la deformările structurilor osoase, informaţii exacte rezultate din măsurarea diametrelor canalului spinal şi ale foramenului; Rezonanţa Magnetică Nucleară oferă mai multe informaţii privind situaţia structurilor nervoase (măduva spinării, rădăcini nervoase) şi a sistemului vascular medular; EMG: această explorare este foarte utilă în depistarea precoce a semnelor de denervare şi a formelor fruste de deficit motor sau senzitiv.

Tratamentul de succes in aceasta patologie il reprezinta imbinarea tratamentului conservator, cu terapia medicamentoasa si tratamentul fizical- kinetic,  alaturi de cel chirurgical  pentru stadiile avansate.

Tratamentul conservator prezinta abordare  in functie de forma clinica: lombalgie simpla, sciatalgie cu afectare uni/pluriradiculara etc. Obiectivele tratamentului urmaresc: – ameliorarea durerii si inflamatiei – relaxarea musculaturii paravert lombare – ameliorarea staticii si dinamicii coloanei vertebrale și a eventualelor deficite neuro-musculare de la nivelul membrelor inferioare – ameliorarea distanței de mers la care apar simptomele – reintegrarea în activitatea familială, profesională, recreativă.

Tratament medicamentos: -antiinflamator, antialgic, miorelaxant, vasculo-neurotrofic; Kinetoterapie: corectarea posturii, exerciții specifice în flexie lombară; asuplizare coloana vertebrala, tonifiere ms stabilizatori coloana lombara si tonifierea musculaturii deficitare de la niv mb inf

Fizioterapie: curenti de joasa si/sau medie frecv, termoterapie, ultrasunete etc. Masaj: cu efect sedativ, analgetic si decontracturant paraveretebral cervico-dorso-lombar.

Se recurge la  tratament chirurgical in cazul agravarii simptomelor, instalarea deficitului motor, a celui de sensibilitate sau tulburări sfincteriene, la instalarea mielopatiei sau  afectarea calitatea vieții și limitarea activitatii obișnuite. Intervenția chirurgicala presupune recalibrarea canalului medular pentru a scădea presiunea care se exercită la nivelul sacului dural și al rădăcinilor nervoase.

Asadar, un prim pas important este stabilirea corecta  si stadializarea diagnosticului de catre medicul specialist, urmand apoi un plan de tratament cat mai precis si individualizat in functie de particularitatile fiecarui pacient. O echipa interdisciplinara cu indicatiile corecte aduce cele mai bune rezultate  in cazul pacientilor cu astfel de patologii.