Noțiuni de anatomie

Inervația membrului superior este asigurată de plexul brahial, structură formată prin anastomozarea (unirea) ramurilor anterioare ale nervilor spinali C5–T1, desprinse din măduva spinării. Nervul ulnar se formează din fasciculul medial al plexului brahial (C8–T1).

Acest nerv are un traiect descendent de la nivelul regiunii cervicale, traversează axila și continuă medial de-a lungul brațului, pe lângă humerus, și al antebrațului, pe lângă osul cubital (ulnar). La nivelul palmei, se împarte în două ramuri terminale (superficială și profundă), inervând senzitiv ultimele două degete ale mâinii (inelarul și degetul mic) și eminența hipotenară.

Inervația motorie asigură realizarea mișcărilor de flexie și extensie ale degetelor IV și V (inelarul și degetul mic), abducția, flexia și opoziția degetului V, precum și adducția policelui și, parțial, flexia acestuia, mișcări de finețe ale mâinii implicate în realizarea prehensiunii (prinderea obiectelor mici).

Sindromul de canal Guyon

Reprezintă compresia nervului ulnar la nivelul pumnului, în canalul Guyon, format între cârligul osului cu cârlig și osul pisiform.

Apare din cauze posttraumatice (fracturi sau consolidări vicioase), profesionale (la persoanele care exercită compresie prelungită pe eminența hipotenară cu instrumente de lucru: IT-iști, ceasornicari, mecanici, jucători de șah, cicliști etc.) sau idiopatice.

Manifestările clinice sunt reprezentate de:

• durere la nivelul eminenței hipotenare și al degetelor, uneori cu iradiere spre antebraț;

• deficit motor la flexia degetelor IV și V, slăbiciunea adductorului policelui, cu scăderea forței de prindere a obiectelor.

Diagnosticul este în principal clinic, bazat pe semnele decelate în urma examenului obiectiv și pe simptomele relatate de pacient. Se pot realiza și investigații suplimentare, precum electromiografia, radiografiile sau imagistica prin rezonanță magnetică, mai ales atunci când se suspicionează alte cauze de compresie neuronală.

Tratament
Atât în cazul sindromului de tunel cubital, cât și în cel al sindromului de canal Guyon, în stadiile incipiente, tratamentul este non-chirurgical. Acesta constă în posturări corectoare preventive cu ajutorul ortezelor speciale, pentru o poziționare neutră a încheieturii mâinii pe timp de noapte. Pentru combaterea durerii se pot administra antiinflamatoare nesteroidiene și infiltrații cu corticosteroizi.

Fizioterapia (proceduri precum LASER, ultrasunet, CIMF) este indicată pentru ameliorarea durerii, scăderea inflamației locale și refacerea țesuturilor lezate. Seria de proceduri fizicale durează 10 zile, cu frecvență zilnică, efectele favorabile fiind resimțite după primele 3–4 ședințe.

Kinetoterapia (terapia prin exerciții fizice la sala de gimnastică) va fi începută cu blândețe, numai după ameliorarea durerii, și va avea ca obiective redarea amplitudinilor de mișcare în articulațiile afectate, creșterea forței musculare și, mai ales, reeducarea penselor și creșterea forței de prehensiune a obiectelor, printr-un program personalizat de ergoterapie.

Tratamentul chirurgical este rezervat doar stadiilor avansate, în care există semne de deteriorare nervoasă progresivă (persistența tulburărilor senzitive și a durerii, deficit motor marcat și atrofia mușchilor eminenței hipotenare și a mușchilor interosoși), și constă în decompresia nervului (neuroliză), transpoziția anterioară a nervului cubital sau epicondilectomie medială.