Contractura Dupuytren este o boală ereditară de etiologie necunoscută care afectează aponevroza palmară – un strat de țesut fibros situat sub pielea palmei. Afecțiunea determină în timp îngroșarea, scurtarea și rigidizarea acesteia. Nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la apariția acestei boli, dar a fost asociata cu fumatul, alcoolismul, prezența diabetului zaharat, a epilepsiei, anumite deficiențe nutriționale, vârsta peste 40-50 ani, traumatisme la nivelul mâinilor. Totodată, s-a observat că boala apare mai frecvent la barbați și că este mai răspândită la populațiile scandinave și nord-europene.
Boala Dupuytren, numită și Morbus Dupuytren, sindrom Dupuytren sau mâna celtică, evoluează progresiv, ducând în timp la dezvoltarea de noduli și cordoane de țesut fibros la nivelul fasciei palmare, provocând tracționarea degetelor către aceasta și imposibilitatea menținerii lor într-o poziție dreaptă (în extensie). Astfel, degetele afectate rămân într-o poziție de flexie (îndoite), iar în stadiile mai avansate ale bolii, apar încovoiate sau contractate, ceea ce poate îngreuna desfășurarea normală a unor activități uzuale. Cel mai adesea sunt afectate degetele IV și V, însă boala se poate manifesta și la nivelul altor degete.
Diagnosticul contracturii Dupuytren este unul clinic, bazat pe examenul medical general, care presupune inspecția și palparea nodulilor și a cordoanelor fibroase, precum și evaluarea amplitudinii mișcărilor în articulația degetelor prin observarea puterii de prindere a obiectelor cu mâna. Scăderea capacității de extensie a degetelor poate fi analizată prin plasarea palmei pe o suprafață plana. Imposibilitatea întinderii complete a degetelor este caracteristică stadiilor avansate ale bolii. Radiografia mâinii poate fi efectuata în scopul diagnosticarii unor afecțiuni ale oaselor, precum artroza, ce poate evolua similar, cu scăderea amplitudinii de mișcare și apariția de noduli Heberden sau Bouchard. De asemenea, ecografia de părți moi, cum este ecografia mâinii, permite vizualizarea fasciei palmare, care apare îngroșata precum și a nodulilor și a cordoanelor fibrotice.
Tratamentul pentru contractura Dupuytren poate fi atât conservator, cât și de tip chirurgical și poate încetinii evoluția bolii sau poate ajuta la ameliorarea simptomelor. Variantele de tratament conservator se aplică în cazurile ușoare și pot implica fizioterapie (LASER, Ultrasunet, TECAR), băi de parafină, ergoterapie, kinetoterapie pentru menținerea funcționalității degetelor prin exerciții de extindere a acestora, purtarea unor orteze care să mențină degetele în poziție întinsă, injecții cu corticosteroizi, ce au efect scăderea dimensională a nodulilor și a cordoanelor de țesut fibros.
Tratamentul chirurgical se adresează cazurilor avansate, cu contracturi severe, care afectează semnificativ calitatea vieții pacienților. Fasciotomia, intervenția chirugicala efectuată pentru contracture Dupuytren, are la bază secționarea și rezecția porțiunilor afectate ale fasciei palmare. Dupa fasciotomie, este recomandata fiziokinetoterapia si ergoterapia, cu scopul redobândirii forței articulare.
