Aspecte generale
Umărul este o articulatie complexa cu conducere musculara, care se compune din 5 articulaţii care, d.p.d.v. morfologic se împart în: 3 articulaţii adevărate (sterno-claviculară, acromio-claviculară si scapulo-humerală) si 2 articulaţii false (scapulo-toracică si planul de alunecare subdeltoidian – bursa seroasă subacromio-deltoidiană).
Articulaţia umărului este acoperită de o structura musculo-tendinoasă denumită coafa (manşonul) rotatorilor, reprezentata de un complex muscular format din: muşchiul supraspinos, infraspinos, subscapular şi rotundul mic, care asigura stabilitatea şi mobilitatea umărului.
Periartrita scapulo-humerala este un termen care cuprinde mai multe afectiuni ale structurilor periarticulare ale umarului (capsula ligamentara, ligamente, tendoane, burse si muschi) si reprezinta o entitate clinica complexa caracterizata prin durere, impotenta functionala (limitarea antalgica a miscarilor) si redoare articulara.
PSH prezinta 5 forme clinico-anatomo-functionale:
Printre cauzele aparitiei UDS enumeram leziunile structurale/inflamatia si/sau contracturile musculare la nivelul structurilor abarticulare: coafa rotatorilor, capul lung al muschiului biceps brahial, bursa subacromiala, care vor genera bursita, tendinopatie, tenosinovita.
Cauzele UAH sunt afectarea structurilor abarticulare asociind inflamație excedentară însoțită eventual de depunere de microcristale de calciu (tendinită calcifiantă, calcifierea bursei subacromiale), ce pot asocia și contractura mușchilor lezați.
In acest caz inflamația structurilor abarticulare este cronică, la un nivel moderat/ușor, și este însoțită de instalarea unor modificări ireversibile aparitia retracturilor.
Capsulita adeziva se numeste de obicei umarul inghetat. Acesta afectiune apare atunci cand articulatiile sunt inflamate. Inflamatia duce la tesut cicatricial. Acest lucru impiedica miscarea umarului in toate directiile, acesta putand deveni rigid.
Cauzele PSH
Cauzele principale ale unui PSH difera in functie de varsta: la tineri simptomatologia poate fi determinata de anumite traumatisme locale, la adultii de varsta medie durerea este precipitata de uzura mecanica a tendoanelor coafei rotatorilor, pe cand la varstnici sunt incriminate modificarile degenerative.
Alte cauze de periartritǎ a umărului pot fi: anumite sporturi (voley, badminton, polo pe apă, aruncarea discului, tenis, basket, gimnastică artistică) sau activităţi profesionale fizice care suprasolicită umărul; boli inflamatorii (poliartrita reumatoidă), boli metabolice (diabet zaharat, dislipidemii), boli tiroidiene, pacienti cu un nivel al pragului sensibilitatii dureroase scazut sau sindromul de oboseală cronică.
Diagnosticul PSH este clinic si imagistic.
Diagnosticul clinic este stabilit de catre medicul specialist pe baza anamnezei coroborata cu examinarea clinica obiectiva a pacientului: se observă sensibilitatea la palparea regiunii antero-laterale a umărului, posibil insotita de o tumefacţie locala (bursită). Se testează mobilitatea activă şi pasivă în articulaţia umărului, observând cu atenţie mişcarea care declanşează durerea.
Diagnosticul imagistic se bazează pe ecografia musculo-scheletală, rezonanţa magnetică nucleară (RMN), tomografia computerizată (CT) sau radiografie.
Tratamentul medicamentos in PSH
In functie de stadiul bolii si particularitatile pacientului, acesta este reprezentat de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), analgezice (ex paracetamol), antiinflamatoare steroidiene (AIS) cand durerea este foarte mare (ex in UAH), decontracturante si infiltratii cu corticosteroizi (in anumite situatii) insotite de protectie gastrica.
Tratamentul fizical-kinetic va avea ca scop: combaterea durerii, reducerea fenomenelor inflamatorii, refacerea troficității tesuturilor, recuperarea funcționalității umărului.
In clinica noastra un medic de medicina fizica si de reabilitarea va intocmi un plan personalizat de tratament si veti putea beneficia de o serie complexa de proceduri de fizioterapie cu efecte antiinflamatorii, antialgice, decontracturante si de refacere a tesuturilor lezate, printre care amintim: curentii de joasa frecventa (diadinamici si TENS – stimularea nervoasa electrica transcutanata), curentii interferentiali de medie frecventa (CIMF), curentii de inalta frecventa (Tecar), LASER terapia, terapia cu ultrasunete. Seria de proceduri fizicale durează în medie 10 zile, cu o frecvenţǎ zilnică, efectele favorabile asupra durerii şi inflamaţiei locale, fiind resimtite după primele 3-4 şedinţe.
Kinesio-taping-ul (aplicarea unor benzi adezive pe zonele afectate) poate de asemenea facilita descărcarea articulară, favorizând refacerea structurilor musculo-tendinoase.
Kinetoterapia va fi individualizata in functie de stadiul evolutiv si sunt utile minim 10-15 sedinte, cu o frecventa zilnica. Exerciţiile terapeutice active trebuie iniţiate din prima săptămână de la debutul simptomelor, simultan cu administrarea de antiinflamatoare şi efectuarea procedurilor fizicale.
Daca durerea resimtita este foarte mare atunci initial membrul superior va fi pus in repaus postural, se va initia terapia medicamentoasa antiinflamatorie apoi fizioterapia. Programul de kinetoterapie va incepe cu blandete si prudenta doar dupa diminuarea simptomatologiei algice.
Profilaxia/ preventia aparitiei PSH o reprezinta:
