Reprezintă o boală rară, cunoscută și sub numele de fibromatoză plantară, care a fost descoperită în 1987 de doctorul Georg Ledderhose. Este o afecțiune benignă și hiperproliferativă a aponevrozei plantare, de etiologie necunoscută, determinând îngroșarea acesteia și apariția de noduli plantari. Aceștia sunt de obicei nedureroși în stadiile incipiente, cresc progresiv lent, provocând disconfort, simptome de durere prin fenomene inflamatorii și iritative, tensiune crescută a fasciei și sensibilitate crescută la presiune asupra piciorului afectat. În stadiile avansate pot apărea contracturi ale fasciei plantare și retractii.
De obicei, nodulii sunt localizați pe benzile mediale și centrale ale fasciei plantare. Nodulii sunt cei mai frecvent cu creștere lentă și nu metastazează. Afectează negativ calitatea vieții și provoacă o mare dizabilitate funcțională, afectând în special persoanele de vârstă mijlocie, atât de sex masculin cât și feminin.
Cauza exactă a bolii Ledderhose nu este complet cunoscută, dar s-a observat un rol important al geneticii și al factorilor de mediu implicați în apariția acesteia. Astfel, presupușii factori de risc sunt reprezentați de: consumul cronic de alcool, fumatul, boala hepatică, traumele repetate la nivelul piciorului, diabetul, epilepsia și medicația acesteia, unele medicamente (medicație de sfera psihiatrică).
Adesea se asociază cu fibromatoza palmară (boala Dupuytren) și boala La Peyronie (fibromatoza peniană), iar prezența nodulilor în altă parte a corpului este de remarcat. Leziunea prezintă o rată mare de recurență și agresivitate locală, extinzându-se în țesutul adipos și fibros, poate fi aderentă la piele și mușchii din vecinătate, dar NU invadează nervii sau vasele de sânge adiacente. Simptomele variază de la presiunea locală și distensie, până la noduli nedureroși, la leziuni sensibile, eritematoase care pot afecta capacitatea pacientului de a suporta propria greutate. Pantofii înguști, presiunea directă asupra masei nodulare, mersul desculț și statul în picioare pentru perioade lungi de timp pot exacerba disconfortul pacientului.
Diagnosticul este stabilit doar de către medicul prin prezența simptomelor clinice, examinări imagistice ce vor ajuta la identificarea extinderii și a naturii agresive a afecțiunii și, de asemenea, la planificarea chirurgicală pentru cazurile cu indicație operatorie.
Tratamentul de elecție este o combinație de terapii-farmacologice, fizioterapice, kinetice și chirurgicale. Cele mai utilizate tratamente conservatoare sunt repausul, aplicații locale de comprese reci/gheață, ortezele, întinderea fasciei plantare, tratamentul fizioterapic. Tratamentul medicamentos constă în administrarea de analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene, decontracturante musculare și topice locale. Tratamentul de fizioterapie pentru fibromatoza plantară include adesea terapia cu ultrasunete sau unde de șoc, electroterapia. Terapia LASER poate fi utilizată pentru reducerea durerii și a efectului ei vasculo-biotrofic, alături de alte proceduri specifice fizicale.
Cele mai eficiente exerciții de fibromatoză plantară se concentrează pe întinderea și întărirea fasciei plantare, precum și a țesuturilor moi din jur, cum ar fi mușchii gambei, piciorului și tendonul lui Ahile. Ortezele sunt, de asemenea, utile în tratarea fibromatozei plantare. Ele ajută la redistribuirea greutății corporale, ușurează presiunea asupra călcâiului și reduc tensiunea din fascia plantară. Ortezele fac statul în picioare sau purtarea pantofilor mai confortabil, îmbunătățind astfel calitatea vieții. Deși există multe tipuri diferite de orteze, ortezele cu amprentă computerizată, personalizate sunt de preferat, deoarece se pot conforma mai exact pe forma piciorului.
În prezent, intervenția chirurgicală nu este oferită în mod obișnuit, deoarece riscul de recidivă este mare și poate duce la complicații precum cicatrici dureroase și chiar afectare nervoasă periferică.
În concluzie, primul și cel mai important pas este stabilirea diagnosticului corect, pe care numai medicul specialist îl poate oferi. O echipă interdisciplinară bine organizată cu indicațiile corecte face ca planul de tratament să aibă rezultatele cele mai bune pentru pacient.
